Democraţie? Utopie? Prostie? Demagogie?

[gorro]

De multă vreme privesc tâmp în ecranul televizorului proprietate personală. Privesc, privesc şi nu mă dumiresc! Zi de zi, ceas de ceas, văd cum indivizi cărora tangenţa cu noţiunea de democraţie le provoacă frisoane de nestăpânit, ne predau lecţii de morală. Oameni cărora bunul simţ li se scurge printre degete, ne îndrugă minciună peste minciună, de parcă am fi proştii proştilor.
După ce vreme de 20 de ani şi-au făurit constituţii şi legi care să-i pună în posesia a nenumărate şi necumpătate averi, "domnii" parlamentari îşi dau arama pe faţă.
Fără a se mai ascunde după perdeaua transparentă a propriei voinţe, ei condamnă un întreg popor la pauperitate. În numele unei adversiuni nedisimulate, ei au decis că România trebuie să sufere! Guvern NU, buget NU!
Se cramponează ireconciliabil de numirea unui oarecare primar, în funcţia de prim ministru. Aşa cum o ştiu eu, o ştiu şi ei. Johannis este un simplu pion, care urmează a fi îndepărtat imediat după prezidenţiale. Este evidentă dorinţa coaliţiei fasciste, de a-l îndepărta pe Băsescu din cale.
Tot ce se întâmplă de două luni încoace, se poate numi lovitură de stat. Parlamentul acţionează în contradictoriu cu mandatul său. Calcă în picioare toate legile şi articolele constituţionale. Le interpretează după bunul său plac. Le răstălmăceşte, le suceşte. Parlamentarii au uitat că sunt slujbaşii poporului.
Şefii de partide le impun membrilor să voteze după cum li se năzare lor. A fi membru al unui partid astăzi, echivalează cu "funcţia" de lipitor de afişe. Însăşi noţiunea de partid şi-a pierdut din consistenţă.
După cum am mai spus-o, sunt dispus să renunţ la aglutinarea la cauza lui Băsescu, în schimbul unei atitudini normale a parlamentului. Dar, din păcate, sigur sunt că nu voi dispune de această şansă.